Sky blue and black

Poate nu e cea mai potrivita zi (sau poate e printre cele mai potrivite), dar ce mai conteaza? Doar… am invatat sa fac lucrurile atunci cand imi vin prima oara in minte, altfel nu mai au sens, nu se mai desfasoara asa cum ar fi frumos… Vreau doar sa ma opresc o clipa si sa ma gandesc la primaverile insorite de acasa, cele cu cerul albastru, la nisipul purtat de vant si asezat pe un ghiozdan care a vazut multe… Ma gandesc la plaja insorita pe care se plimba cativa tineri veseli, 2-3 catei, la sticla de Coca Cola, la luna care rasare rosie din mare si la stabilopozii asezati paralel cu tarmul atins de niste valuri care ascund in ele forta inca nedezlantuita…

Acum stau la calculatorul meu (amuzanta exprimare), beau un pahar de Cola, ma pregatesc pentru ce ma asteapta maine in mult dorita si visata capitala. Ma gandesc ca nostalgia asta m-a atins in urma vizitei de cateva ore pe care i-am facut-o azi Constantei. Si nici macar n-am vazut marea…

… poate din cauza asta.

Back

Sunt unele momente, ca in dimineata asta, in care, desi mai obosit dupa cele 2 ore de somn, ajungi sa te simti mai in regula decat o faceai inainte sa adormi. Mereu am crezut ca ziua pune in alta lumina lucrurile launtrice.

De data asta am sa ma abat de la rutina mea de a analiza motive si cauze ale starilor de fapt ce contrazic aparent niste principii. Am sa iau lucrurile asa cum sunt, am sa renunt din nou la gandurile ce se pot transforma in regrete si la culpabilizarile tarzii. Nu ajuta cu nimic. In schimb, pot trage o singura concluzie: daca lucrurile se cladesc si apoi se darama peste noapte ca si manastirea mesterului Manole, inseamna ca lipseste… o Ana… Pana la urma nici personajul legendei nu stia ce lipseste dar intr-un final a gasit solutia. Avantajul meu in fata lui e ca eu nu cred ca mai am ce pune la bataie incat sa consider sacrificiul drept unul extraordinar.

In linistea diminetii, I’m coming back to life.

Cand ceea ce n-a existat se termina…

…te trezesti… independent.

“You were fashionably sensitive, but too cool to care
You stood in my doorway, with nothing to say”… poate sa devina imaginea personajului feminin de data aceasta. Intr-un final poate sa fie a amandurora dar aspectul asta e deja neimportant. Si, ca sa revenim la povesti mai vechi, personajul din jocul cu motocicleta are autonomie. De acum el goneste dupa propria voie si simte circulandu-i prin vene adevarata libertate pe care a castigat-o dupa terminarea multor nivele.

Circula pe un drum cu sens unic si isi construieste singur harta. De acum totul este o provocare si are multe de castigat daca nu se abate. Pe fundal se aude “you don’t fool me” si el goneste… si goneste…

Joculete

Blosics – noul joc pentru zile in care pur si simplu nu ai chef sa muncesti. O alta sugestie este Bloxorz. Pe langa ele o cafea aburinda, o piesa sau doua si un cascat ascuns. Poate niste poker si o pizza, de preferat fara masline.

O zi usoara tuturor…

Gand

“I would love to change the world, but they won’t give me the source code.” (via Teo)

Citatul zilei

“But will I be able to spend all time,  eternity, in a safety of a place, without the promise of a thrill?” (reclama Johnnie Walker – “Crossroads”)

Zile de decembrie

Dimineata alba, friguroasa, cafea cu mult lapte si globuri portocalii si albastre care asteapta sa fie puse in bradul ce tocmai a fost adus in casa. Asa a fost acum 2 zile… Acum bradul e impodobit, vinul rosu asteapta sa fie fiert alaturi de scortisoara. Zapada inca acopera tot si din boxe se aude “you don’t know me” repetitiv. Bomboane de ciocolata si mandarine stau pe noptiera.

Cadourile pentru Craciun sunt aproape pregatite. Imi amintesc cu ocazia asta de un Ajun de acum multi ani cand am ajuns in fata bradului cu cadourile pentru toata lumea. Le-am asezat, apoi m-am ridicat, le-am admirat si atunci un gand mi-a trecut prin cap: “anul asta Mos Craciun sunt eu”. M-am intristat si am plecat din nou pe afara, prin zapada. Anul asta Mos Craciun… sunt tot eu. Doar ca de data asta perspectiva s-a schimbat. Poate ca am mai crescut, poate ca acum spiritul sarbatorilor inseamna altceva pentru mine. In orice caz, sper sa vad doar zambete si voie buna in dimineata in care toti vor deschide cutiile si pungile colorate.

Ma asteapta inca un brad de impodobit si niste brate deschise larg. Pana atunci cateva zile friguroase si alergatura prin magazine pline de oameni ce cauta jucarii, globulete si hainute groase.